Triton, la 165 de ani

Luni aniversăm 165 de ani de la descoperirea celui mai mare satelit al planetei Neptun.

 


Pe 23 septembrie 1846, Neptun devenise prima planeta descoperită "la țintă". Astronomul german Gottfried Galle nu a avut decât să îndrepte puternicul telescop al Observatorului berlinez către bucata de cer indicată de catre un francez cu înclinații matematice: Urbain Le Verrier. Despre epopeea descoperirii "din condei" a poziției planetei am scris mai multe aici.

E momentul să intre pe scenă William Lassell. Britanicul avea o pasiune pentru stele, lucru oarecum neobișnuit dacă ne gândim că își petrecuse bună parte din viață în locuri neprielnice efectuării de observații astronomice (imaginați-vă smogul și ploile unui Liverpool de epocă victoriană). Lassell avea însă mijloacele financiare necesare practicării unui asemenea hobby: devenise putred de bogat din fabricarea berii. Cum în acele vremuri nu existau magazine specializate de telescoape, el ajunge să se perfecteze în șlefuirea propriilor oglinzi de telescop, începând cu 1820.

Și astfel, descoperirea lui Neptun din 1846 îl gaseste cu un reflector de producție proprie de 24 inci (61 cm), în greutate totală de 2 tone, din care doar oglinda f/10 cântărea 168 kg (!). Cum coordonatele cerești ale lui Neptun fuseseră publicate de către The Times la începutul lui octombrie, Lassell iși propune să arunce și el o privire.

Neptun și Triton - expunere fotografică printr-un telescop de 30 cm
preluată de pe CloudyNights

Pe 10 octombrie 1846 britanicul se convinge că steluța palidă ce însoțea noua planetă în parcursul său printre stele era de fapt unul din sateliții acesteia. El va căpăta numele Triton, dar abia mult mai târziu, după descoperirea celui de-al doilea satelit (Nereid) în 1949. Până atunci steluța fusese doar "satelitul lui Neptun". Lipsă cronică de inspirație? Denumirea actuală fusese propusă încă din 1880 de către astronomul francez Camille Flammarion. Numele Triton nu făcea referire la o reptilă, ci la fiul lui Poseidon, zeul mării (contrapartida greacă a lui Neptun).

Triton a fost vizitat de o singură sondă spațiala robotică până acum, în anul 1989 (Voyager 2). Satelitul e doar cu puțin mai mic decât Luna noastră și se pare că ar fi cel mai rece obiect din sistemul solar, cu o temperatură de -240 grade celsius întrecându-l până și pe îndepărtatul Pluto. O altă particularitate de-a lui Triton este că orbitează în sens "retrograd" planeta Neptun, adica invers față de rotația planetei-mamă. Se teoretizează că el ar fi fost un obiect trans-neptunian, prins ulterior în "plasa gravitațională" a masivului Neptun și relocat pe orbita sa actuală.

Viitorul nu sună însă bine pentru Triton: interacțiunile gravitaționale "nefirești" cu planeta-mamă îi vor epuiza încet încet energia. Într-un viitor îndepartat se va ajunge fie la o coliziune cu Neptun, fie la ruperea satelitului in bucăți.  

Nici Neptun și nici Triton nu se pot observa cu ochiul liber. Pentru a-l vedea pe Neptun veți avea nevoie de cel putin un binoclu și multă răbdare, în vreme ce micul Triton necesită o tehnică mult mai performantă: un telescop cu diametrul oglinzii principale de cel putin 14 inci (35 cm). Cele două obiecte se află momentan în constelația Vărsătorului.