Marte agită Stupul

Marte într-o iesle (David DeHetre)

Celor dispuși să-și sacrifice o parte din somnul dulce al dimineților de weekend, planeta Marte le oferă o priveliște aparte în acest sfârșit de săptămână.


După ce, la mijlocul lunii septembrie, am fost martorii vizitei sale la stelele Castor și Pollux, "frații" săi din constelația Gemenii, rebelul Marte își continuă periplul ceresc, evoluând vizibil de la o zi la alta printre luminătorii nopții, în direcție estică. El va continua să răsara însă tot mai devreme, deoarece Pământul, având o viteză mai mare, se pregătește să-l "depașească" pe orbită. Momentul se va produce abia în ianuarie 2012, când spunem că Marte "devine retrograd".

În diminetile zilelor de 1 si 2 octombrie 2011, planeta războinică va cauza agitație în Stupul de Albine. Și când zic asta gândul nu-mi zboară la o apicultură pastorală, ci la una ... cerească. Căci în aceste zile Marte trece prin miezul obiectului ceresc cărora astronomii îi spun "roiul stelar deschis M44". Asocierea sa cu un "roi" a dat naștere poreclei Stupul de Albine. Vedem că însăși denumirea românească a englezescului "star cluster" - "roi stelar" iși are originea în universul stupilor. Dar treburile nu au stat dintotdeauna așa.

Codul M44 i-a fost atribuit de către astronomul francez Charles Messier abia în 1769. În lumea greco-romană, Stupul de Albine era Praesepe, sau "ieslea", simbol întregit de cei doi măgari alăturați, stelele Asellus Borealis și Asellus Australis (asellus=măgar). Pliniu cel Bătrân (23-79 d. Hr.) aducea următoarea avertizare meteo navigatorilor vremii: "Dacă ceața învăluie măgarul de la nord-est, vor fi vânturi dinspre sud, iar dacă steaua din sud (adică Asellus Australis) va fi învăluită, vânturile vor bate de la nord-est." Cel mai probabil avertismentul nu a produs decât frustrare bieților marinari, căci ceața se dovedește a fi prea puțin selectivă atunci când vine vorba de stele.

Marte și Stupul de Albine prin binoclu
în dimineața zilei de 1 octombrie 2011

Dimineața, înainte să se crape de ziuă, cautați-l pe Marte, o stea roșiatică, deasupra orizontului estic, în constelația Racului. Daca cerul e suficient de întunecat, veți putea recunoaște în jurul planetei o pată albicioasă. Un binoclu simplu vă ajută să o descompuneți în câteva zeci de stele! În realitate, numărul lor depășește 1.000. Albinuțele stelare nu sunt însă câtuși de puțin apropiate fizic unele de altele. Azi știm că aspectul lor grupat se datorează unui efect de perspectivă. Gândiți-vă că Marte este de circa 20 de milioane de ori mai apropiat de noi. În aceste dimineți el va fi un simplu ghid, ajutându-ne să descoperim frumusețile mai puțin cunoscute ale cerului înstelat!