Misterul Ursei Mari

"Tu eşti oare acela care scoţi zodiacul la vremea lui şi tu eşti oare acela care mâni Ursa Mare cu puii ei? Cunoşti tu pravilele cerului? Ştii tu oare cum se desluşeşte scriptura lor pe pământ?" (Iov 38:32-33)

 

 

Constelația cea mai ușor de recunoscut pe cerul emisferei nordice este fără îndoială Ursa Major - sau Ursa Mare pentru români. O cunoașteți însă mai bine după denumirea dată celor mai strălucitoare șapte stele ale sale: Carul Mare.

Simulare pe Stellarium: Carul Mare (roșu deschis) 
și Ursa Mare

Fiecare popor a privit această grupare stelară prin prisma propriei culturi și tradiții: pentru chinezi era o zeitate însoțită de suita sa birocratică; pentru egipteni reprezenta un picior de taur, pentru indienii Sioux era un sconcs, laponii vedeau niște reni, arabii creștini o asemanau unui catafalc sau sicriu langa care boceau trei femei, iar francezii (mai gurmanzi de felul lor) vedeau în el o cratiță.

Ursa Mare într-o reprezentare chinezească din secolul II d. Hr.
Din Bruno H. Burgel, "Aus fernen Welten" (1908)

Daca toate acestea par exagerări, priviți singuri Ursa Mare și încercați să vă imaginați un urs, mai precis o ursoaică, așa cum a fost constelația redată grafic de-a lungul timpului, cu cele trei stele formând coada animalului! Cel mai probabil veți eșua. Etnologul Ion Ghinoiu ne arată că țăranii din județul Neamț, printr-un efort imaginativ bizar, își închipuie ursul taman pe dos, cu cele trei stele formând gâtul și capul animalului. Prin urmare, dacă totul e așa vag și interpretabil, cum de constelația a ajuns să fie cunoscută ca urs?

Ursa Mare - Joseph A. Seiss, "The Gospel in the Stars" (1882) 

O explicație ar fi că într-un trecut îndepărtat, atunci când și-a primit denumirea, constelația ar fi putut avea altă înfățișare. Stim că stelele nu sunt deloc fixe: ele au o mișcare proprie care le face să își schimbe poziția pe bolta cerească la intervale foarte foarte mari de timp. Poate cu mult timp în urmă gruparea aducea mai mult a urs. Sau, după cum glumea umoristul american Will Cuppy, poate cu mult timp în urmă urșii semănau mai bine cu Ursa Mare! Redăm și noi mai jos în stânga evoluția grupului de stele de-a lungul timpului, așa cum o prezintă H.A. Rey în "The Stars: A new way to see them".

Poetul grec Aratus ne spune că originea ursului trebuie căutată în Creta. Ursoaica e de fapt forma transfigurată a unei nimfe, nimfă care avusese grijă pe micul Zeus în peștera din insula greacă unde Rhea își ascunsese progenitura de frica lui Cronus - tatăl (Cronus obișnuia să-și mănânce copiii pentru ca aceștia să nu-i poată lua locul). Ca recompensă pentru serviciul oferit, legenda spune că Zeus a transpus nimfa pe cer sub forma unui urs! Peștera respectivă se numește Dikteon și există cu adevărat, fiind încă din cele mai vechi timpuri un magnet pentru curioși. Nu știm însă de unde și-a luat Zeus modelul pentru transfigurație, căci pe insula insorită din Mediterană nu a călcat vreodată labă de urs!

(O enigmă încă neexplicată este și coada disproporționat de mare a ursului ceresc. Thomas Hood, un scriitor englez, punea mărimea exagerată pe seama faptului că Zeus o apucase de coadă pe ursoaică ca să o azvârle pe cer - "Altă pricină nu cunosc!" adăugase el apologetic)

Explicația imaginii ursului se găsește cel mai probabil în etimologia denumirii unei stele din cadrul constelației. In Ursa Mare întâlnim o stea ce poartă numele Dubhe sau Dubah, care provine din ebraicul "dob" care înseamnă "urs". Semnificația a ajuns să fie asimilată cu timpul întregului ansamblu de stele, probabil printr-o confuzie.

Cât despre denumirea "Carul Mare", a primelor șapte stele, ea provine din "vecini". O bună parte din locuitorii europei a identificat gruparea cu un car, pe care l-au atribuit unor figuri semi-legendare precum Odin, Regele Artur sau Carol cel Mare. De aici a provenit și Carul nostru Mare. Cele patru stele ale trapezului ar reprezenta roțile carului, iar cele trei stele în formă aproape dreaptă ar forma oiștea (proțapul sau tânjeaua).

Dacă privim cu atenție, vedem că a doua stea din oiștea carului (Mizar) este însoțită de un alt astru foarte apropiat. Denumirea sa oficială este Alcor, dar steaua e cunoscută poporului nostru sub numele de Cărăușul (este omul care merge pe jos lângă boii înjugați la car, îndemnându-i cu biciul). În județul Neamț steaua poartă numele bizar de "Ucigă-l toaca" și reprezintă diavolul care mânâncă boii carului. În Buzău, aceeași stea reprezintă "Văcarul", dar aici deja nu mai vorbim de un car, ci de o turmă de boi. Și tot în etimologia denumirii stelelor din Ursa Mare găsim și explicația pentru trecerea către această imagine mai pastorală: Alioth înseamnă "capră", Benet Naish (Alkaid), sau "puii lui Aish" repezintă partea din turmă ce se arcuiește spre constelația alăturată a Boarului sau Păstorului (Bootes), vrând parcă să îl urmeze; Merach, care înseamnă "turmă" în ebraică sau "cumpărat" în arabă; Phaeda sau Phacda, însemnând "numărat" sau "păzit".