Cate colturi are o stea?

Atenţie, deschide într-o fereastră nouă. PDFImprimareEmail


Pune copii sa deseneze o stea. Rezultatul va fi de fiecare data aproape acelasi. Subconstientul asociaza imaginea stelei cu o figura specifica, in colturi. Nu conteaza daca numarul colturilor este mic sau mare, par sau impar, imaginea este recunoscuta imediat in orice loc din lume si asociata boltii ceresti.

De ce e insa asa? Si cate colturi are pana la urma o stea?

 

"Cobori în jos, luceafăr blând
Alunecând pe-o rază,
Pătrunde-n casă și în gând.
Și viața-mi luminează!"

Mihai Eminescu - Luceafarul

Daca privim stelele cu ochiul liber constatam, ca Eminescu, ca stelele sclipesc cu raze. Colturile din redarea grafica a stelei reprezinta tocmai razele simplificate - un artist ar spune ca razele de lumina sunt stilizate.

Ochii nostri ne joaca insa o festa. Stim ca stelele sunt in realitate sfere stralucitoare imense de plasma intocmai ca Soarele nostru, dar situate la distante "astronomice" de Pamant. Vedem raze de lumina acolo unde ele nu exista de fapt! Explicatia ne este data de catre fizicianul si medicul german Hermann von Helmholtz (1821-1894), citat de Perelman in a sa "Astronomie amuzanta":

"Imaginea punctelor luminoase, formata in interiorul ochiului, sclipeste neintemeiat. Vina o poarta cristalinul, ale carui fibre sunt asezate in sase directii radiale. Razele care ni se par ca provin dintr-un punct luminos - de exemplu de la stele sau de la lumini indepartate - nu sunt altceva decat manifestari ale conformatiei radiale a cristalinului. Cat de generalizat este acest neajuns al ochiului reiese din faptul ca orice obiect stralucitor se spune, de obicei, ca are forma de stea".

Daca vreti sa vedeti stelele asa cum sunt ele cu adevarat, ca mici puncte luminoase fara raze, puteti aplica o metoda indicata de Galileo Galilei cu mai bine de 400 de ani in urma: le priviti printr-un orificiu extrem de mic (de exemplu printr-o gaura de ac). Procedand astfel, percepeti doar o fasie de lumina extrem de ingusta, care poate trece prin "ochiul plasei" radiale a tesutului cristalin.