Barn Door tracker - astrofotografie pentru începători

Atenţie, deschide într-o fereastră nouă. PDFImprimareEmail

De câte ori nu ne-am gândit când am văzut o fotografie cu o nebuloasă sau alt obiect ceresc: “Ce mișto… oare cum e făcută? Ce fel de aparatură mi-ar trebui să fac si eu o astfel de poză? Cred că niciodată nu mi-aș permite așa ceva…“. Ei bine, astrofotografia nu este un lucru interzis “muritorilor”, ci poate fi ceva pornit cu bani puțini şi ceva mai multă pasiune. Cam de un an jumătate am prins și eu virusul fotografiei și, că e la modă, mi-am cumpărat un DSLR entry-level, un Nikon D3000 – şi da, toate pozele puse aici au fost făcute cu el, senzor modest pentru anul 2013. Fiind pasionat de ceva vreme (din 2009) de astronomie cumva s-a aprins beculețul: oare cât de greu ar fi să pot combina ambele pasiuni?

 

Răspunsul e... greu, destul de greu. Articolul acesta îl scriu să fie mai ușor pentru cine visează să facă așa ceva.

 

În primul rând aș vrea să specific faptul că eu mă consider maxim amator în tainele astronomiei sau fotografiei. Pozele le fac din hobby.

 

andromeda

 

Există multe variante de a face astrofotografie deep sky, de la simpla montare a aparatului foto pe trepied și tragerea expunerilor lungi, până la pretenţioasele prime focus cu telescoape scumpe susţinute de monturi şi mai scumpe (mă refer la aparatură de mii de euro) cu tracking si autoguiding (Google este prietenul vostru). Am studiat pe internet multe din aceste moduri de a face astrofotografie. Nu neg că, în cazul în care pasiunea mă va duce acolo, o să dau şi bani mai mulţi pentru aşa ceva.

 

După zile de research am descoperit că cel mai bun raport rezultate obţinute / bani cheltuiţi (bang for buck) ar putea fi un “Barn Door tracker” sau montura Haig ori Scotch. Denumirea Barn Door descrie dispozitivul cel mai bine în simplitatea lui: două bucăţi de lemn, una fixă şi una mobilă unite printr-o balama, cea mobilă urmărind mişcarea stelelor.

 

Acest dispozitiv îl consider foarte practic deoarece elimină necesitatea unui telescop, este foarte portabil deci este super bun pentru excursiile la cabană sau la munte. Ai nevoie doar de aparatul foto cu un trepied şi două scânduri de 30 centimetri. 


Barn Door

 

 


Principiul de funcţionare: Balamaua se aliniază cât mai bine cu nordul astronomic, care e foarte aproape de steaua polară. Se învârte de piuliţă astfel încât partea de sus, cea mobilă, să urmărească bolta cerească cu foarte mici erori. Astfel, aparatul foto poate fi ţintit oriunde pe bolta cerească. E mai uşor decât sună. Dimensiunile tracker-ului ar trebui calculate astfel încât şurubul să fie învârtit cu exact o rotaţie pe minut, asta o sa vedem mai jos în articol.

 

 

De ce avem nevoie: două bucăţi de placaj din lemn, balamale cât mai fixe, să nu provoace joc când mişcăm placajul, o tijă filetată – pentru simplitate ar fi bine un filet cu pasul de 1mm, piuliţe cât mai multe pentru tijă, o piuliţă care se înfiletează pe surubul de la trepied – folosită sa fixăm pe trepied ansamblul, un trepied bun şi un cap foto tip bilă bun – aici nu ar trebui zgărcenie, deoarece e foarte important ca aparatul să rămână nemişcat de propria sa greutate. Eu am ieşit ca şi preţ in jur de 60-70 ron deoarece aveam trepiedul deja. Capul foto tip bilă e cel mai scump, in jur de 50 de lei.

 

Cât de lungi trebuie să fie scândurile şi unde ar trebui găurite? Să ne imaginăm un cerc din tija filetată împărţit în 1436. 1436 este numărul de minute într-o zi siderală, adică 23 de ore şi 56 de minute. Avem un cerc cu circumferinţa de 1436 mm. E simplu să calculăm raza cercului cu formula C=2*pi*R, C fiind circumferinţa cercului, deci 1436=2*pi*R ceea ce ne dă raza aproximativ egală cu 228.55 milimetri. Aceasta trebuie sa fie distanţa de la balamale la tija înfiletată. Dacă pasul tijei filetate nu este de 1mm atunci trebuie refăcut calculul, ideea e că cercul imaginar sa conţină 1436 de paşi de filet. Tija filetată trebuie îndoită cu grijă să reprezinte un arc din cercul imaginar şi să nu se blocheze de gaura din placaj.

 


Ce poze putem face cu un barn door tracker? Depinde de lungimea focală a obiectivului şi de răbdarea fiecăruia. Practic trebuie să învârţi la şurub în timp ce aparatul expune, cam cu precizie de 3-4 secunde, ca şi cum s-ar duce secundarul la ceas. Eu nu aş pune un obiectiv cu focala mai mare de 135mm, trebuie precizie extremă să nu iasă stele alungite. Cel mai uşor se fac pozele wide field, în jur de 50mm focala cu Calea Lactee. O expunere perfectă de 2-3 minute (chiar şi mai mult) este foarte uşor de obţinut. Cu un obiectiv de 135mm am reuşit maxim 30 de secunde expunerea. În cazul expunerilor scurte cadrele trebuie “stackuite”, procedeu ce e documentat pe internet.

 

În concluzie, dacă există mai multă voinţă decât bani pentru investit în aşa ceva, se poate face astrofotografie. Oricine poate, nu trebuie să dăm mii de euro pe instrumente. Important e să ne bucurăm de ce avem, nu?