Despre stele singuratice și simboluri acvatice

Piscis Austrinus (pe atunci Piscis Meridionalis), 
redat de Gerard Mercator pe al său Glob Ceresc (1551)


Cerul sfârșitului de septembrie e încă bogat în stele de vară. Și aceasta pentru că după-amiezile calde de odinioară continuă să cedeze locul serilor răcoroase. Iar odată cu apusul Soarelui, întocmai ca vara, Calea Laptelui continuă să se arcuiască deasupra capetelor noastre, cu Deneb, Vega și Altair presărate spre zenit, și cu Săgetătorul trecând meridianul sudic... În câteva săptămâni ele toate vor aluneca spre vest, iar o nouă familie de constelații autumnale, ce-i drept, mai puțin strălucitoare, le vor substitui pe firmament.


Dincolo de ora 21:00, într-o regiune a orizontului sud-estic altminteri pustie de stele strălucitoare, găsim un luceafăr singuratic. Menirea sa străveche era de a anunța venirea toamnei. El poartă numele Fomalhaut, după arabicul Fum al Hut, adică "gura peștelui". Căci într-adevăr, steaua noastră nu numai că trădează instalarea noului anotimp, dar ea marchează și capul vechii constelații a Peștelui Austral (Piscis Austrinus sau Piscis Australis), în gura căruia se scurge apa zodiacală din ulciorul constelației Vărsătorului.

Pentru a-l găsi pe Fomalhaut aveți nevoie de un orizont sud-estic degajat. Astrul se află într-o porțiune de cer vitregită de stele importante, deci va fi ușor să îl identificați odată ce răsare. La nevoie, puteți folosi un binoclu pentru a pătrunde dincolo de ceața din zare. În vreme ce-l priviți, gândiți-vă că lumina care vă impregnează ochii a părăsit pântecele stelei tocmai în toiul revoluției noastre decembriste, căci de Fomalhaut ne despart 22 de ani-lumină, o distanță de neimaginat, dar cu totul nesemnificativă la scară cosmică.

Nu vă așteptați însă să percepeți și imaginea asociată, a peștelui! Gruparea nu trebuie nici confundată cu constelația zodiacală a Peștilor, situată și ea în apropiere.

Un adevărat rai al pescarilor cerești! E remarcabil cum toată partea aceasta din cer abundă în imagini și simboluri "acvatice"! Pe de o parte îi avem pe cei doi pești (de fapt trei): constelația Peștele Austral și constelatia zodiacală a Peștilor.

Constelația zodiacală Peștii
Johannes Hevelius, Firmamentum (1690)

În preajma lor recunoaștem însă și constelația Vărsătorului, cu al său ulcior din care curge necontenit apă, și constelația Capricornului, un animal fantastic redat din cele mai vechi timpuri ca jumătate capră-jumătate pește! În ciuda slabei străluciri, nu trebuie să o omitem din această parte a cerui pe Balenă (Cetus), printre stelele căreia o puteți vedea pe Minunata Mira, despre care am scris mai multe aici. Iar Balena înoată nu departe de constelația Eridanus, râul ceresc, în esență o reprezentare mitologică a cursului de apă a Padului (Italia). Prin urmare, toamna oriunde îndrepți privirea dai peste apă, apă și iar apă! Și pare oarecum firesc ca punctul echinocțiului vernal, în care Soarele poposește primăvara, să se gasească tocmai în aceasta regiune apoasă de cer: la urma urmei, când pe 21 martie a fiecărui an sărbătorim tocmai începutul unui nou ciclu de viață, ce altă imagine ar fi mai potrivită decât cea a unui "botez solar" în multă, multă apă!